Archive for Iulie 8th, 2017

8 Iulie 2017

Biserica Ortodoxă Română – un parazit al societății românești

de REPORTER PRAHOVEAN: https://reporterdeprahova.wordpress.com/
 (Nelu Preda)

 

by Nelu Preda

Preambul

Biserica creștină a apărut ca urmare a îndemnului lui Iisus Hristos către apostoli „mergeți și propovăduiți la toate noroadele învățătura mea”. Biserica a apărut ca necesitate logistică de transmitere a mesajului și învățăturilor Christice.
După ce creștinismul și creștinii au fost ostracizați și surghiuniți, mai marilor Imperiului Roman, le-a venit ideea de a folosi Biserica și creștinismul în scopul dominației maselor și ca mijloc de guvernare. În 313 Constantin și Licinius au emis Edictul din Milan, de oficializare a creștinismului. Au fost înserate în obiceiurile creștine „saturnaliile” și alte sărbători păgâne ,adoptându-se în locul săptămânii iudee săptămâna corespunzătoare calendarului roman, înlocuind „sabatul” cu duminica (ziua soarelui), lunea (ziua lunii) s.a.m.d.
Creștinismul, asemeni fondatorului său (Cristos era un om modest posedând doar cămașa de pe el și o pereche de sandale), era o religie plină de iubire, în modestie și întrajutorare. Romanii i-au dat o haină nouă plină de fast și împopoțonare, cultivând în rândul clerului gustul pentru fast, bogăție și corupție.
Când Imperiul Roman s-a scindat în două (imperiul de apus cu capitala la Roma și cel de răsărit cu capitala la Constantinopole) și-n urma marii schisme din 1054, cele două biserici au evoluat separat formând Biserica Ortodoxă, respectiv cea Catolică.

Instituția bisericii ortodoxe

Iisus Cristos a spus și este menționat în Evanghelii: „Eu n-am venit să schimb legea ci să o împlinesc!”;
În virtutea acestui fapt rămân valabile pentru creștini atât spusele din Noul Testament cât și Vechiul Testament (Tora ebraica). Astfel Vechiul Testament în capitolul „Exodul” reglementează forma arhitectural funcțională a templului (deci și a bisericii) acesta având forma unui cort (de unde și turlele bisericii și compartimentele naos, pronaos și altar). Tot în Exod se reglementează succesiunea și investirea preoților, cu amănunte până și la faptul că în biserică se ard lumânări din ceară de albine (și nu spermațetul care face să miroasă a hoit bisericile actuale) și smirna (nu surogatul de tămâie).

Icoanele

În capitolul „Deuteronom”, Moise primește pe muntele Sinai cele 10 Porunci de la Dumnezeu, săpate în piatră. Prima și a doua poruncă sună cam așa: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, să nu ai alți dumnezei; să nu-ți faci chip cioplit nici vreo înfățișare a celor nevăzute din cer, de pe pământ sau din apele de sub pământ; să nu li te închini, să nu le slujești căci eu sunt un Dumnezeu gelos și pedepsesc până la al 3-lea și al 4-lea neam pe cei ce mă urăsc și miluiesc până la al miilea neam pe cei ce mă iubesc.
Icoana este „o înfățișare a celor nevăzute din cer” și contravine flagrant primei porunci. A fost totuși adoptată în biserica ortodoxă, de către „sfinții părinți”, în Sinodul 7 Ecumenic din 787. De-asta afirm că „sfinții părinți” au fost orice numai sfinți nu. În Sinodul 7 Ecumenic au adoptat în ciuda împotrivirii conservatorilor bisericii, „sfânta icoană” ca „fiind de bun folos credincioșilor”, cu instrucțiunea expresă să fie „venerate și sărutate” de credincioși. Imaginați-vă câte epidemii neștiute și neexplicate de nimeni a generat asta, la fel ca și sărutatul aceleiași cruci și folosirea aceleiași lingurițe la împărtășanie de către comunități întregi. Ajunge ca unul singur să fie TBC-ist și contaminează toată comunitatea… se pare că Direcțiile de sănătate publică tolerează acest obicei barbar și neigienic fără nici o obiecție…

Sfinții

După informațiile furnizate de Biblie, nu există decât 12-13 sfinți veritabili, respectiv 11 apostoli (excluzându-l pe Iuda decăzut prin trădarea lui Iisus) și care au fost sfințiți prin „coborârea Sfântului Duh ca limbi de foc” după care „au făcut minuni și au vorbit în limbi străine”, Fecioara Maria (pe care a sfinți-o nașterea unui fiu de Dumnezeu) și Iosif tatăl lui Iisus. Aceeași „sfinți părinți” au sanctificat o armată de sfinți într-o birocrație cerească după forma și asemănarea actualei biserici. Au înțeles pasajul din rugăciunea Tatăl nostru, că în ceruri ar fi ca pe pământ, nu „precum în cer așa și pe pământ” ordine cumpătare și armonie.
Chiar punând cazul că ar fi cu adevărat sfinți, cine le-a dat dreptul acestor „sfinți părinți” să profaneze și să împartă precum câinii prada, rămășițele acestor sfinți. I-a guvernat și îi guvernează aceeași veșnică lăcomie și sete de putere, pelerinajele la „moaște” umplându-le visteriile. Nu mai vorbesc că sărutarea sfintelor „moaște” este la fel de periculoasă pentru sănătatea credincioșilor sinceri dar naivi.
Minunile acestor sfinți inventați nu le-a probat nimeni niciodată, sfânt ajungând și Ștefan cel Mare, care a fost patriot și erou național, dar n-a fost nici pe departe sfânt, fiind notoriu cum spun cronicile „iute la mânie și vărsătoriu de sânge” și cunoscut pentru armata de țiitoare și copii din flori avuți.

Averea

Cum spuneam mai devreme, trădând spiritul Christic, B.O.R. a acumulat averi colosale, zeci de mii de hectare de pădure, imobiliare, mai nou bancă şi oficiu de turism, având neruşinarea ca binefacerile să fie înfăptuite din contribuţiile enoriaşilor. Construieşte imobiliar şi nimic în „templul” sufletului credincioşilor, care nu sunt învăţaţi nici măcar faptul că, cruce îţi faci în biserica doar când este pomenită Sfânta Treime. Construiesc în neştire biserici (locuri de muncă pentru preoţi) şi tot au ajuns să se calce câte 2-3 pe picioare în fiecare parohie. Cu un program de lucru de 2-3ore pe săptămână, preoţii, au salariu asigurat din bugetul statului, deşi 99% din timp şi-l folosesc în interes personal, asta în condițiile în care au recuperat averile trecute în proprietatea statului pin Secularizarea averilor bisericești și mânăstirești făcută de Cuza, în urma căreia au primit salarii. În urma Revoluției le au pe ambele. Să nu mai spunem că dacă n-ai bani rămâi şi nebotezat şi neîngropat şi necununat, tarifele fiind neruşinate, regula fiind să-ţi dea chitanţă pe jumătate din sumă.
Au pretenţia de mijlocitori între Dumnezeu şi credincioşi, când Evangheliile afirmă clar: „adevărata rugăciune o faci tu singur în cămăruţa ta, neştiut de nimeni, nu în răspântii spre văzul norodului”; la fel cum adevărata miluire o faci „fără să ştie stânga ce face dreapta”, nu în spectacolele de „caritate” în faţa camerelor de luat vederi. În spijinul mersului la biserică vine un pasaj din evanghelii : „unde sunt doi sau trei în numele meu, voi fi şi eu cu ei”, dar din păcate bisericile au devenit cluburi de etalat vestimentaţia şi de împărtăşit ultimele bârfe, fără nici o reacţie din partea preoţilor, interesaţi doar să-şi vândă cota de lumânări şi să încaseze banii pe liturghii şi pomenit vii şi morţii.

Ritualul

Actuala slujba oficiată în biserică duminică este rămasă de la Ioan Gură de Aur fost patriarh al Constantinopolelui şi se vrea o rememorare a periplului şi patimilor lui Cristos. O înşiruire fără noimă din care nimeni nu înţelege nimic, pierzând inutil timpul. În bisericile adevărat următoare ale învăţăturii creştine, slujba constă în expunerea unei teme din Evanghelii sau de interes pentru enoriaşi, urmată de cântărea de psalmi. Simplu, eficient şi util asemeni Bibliei în care nu veţi găsi vorbe fără rost, Dumnezeu, creatorul suprem asteptând de la noi să- i fim asemenea, creatori şi eficienţi, fiindcă „vorba lungă este sărăcia omului”.

Rugăciunea

„Tatăl nostru” este singura rugăciune provenită de la Dumnezeu, prin intermediul lui Iisus Hristos. Ea cuprinde tot ce este necesar comuniunii credinciosului cu Dumnezeu, orice cuvânt sau cerere fiind de prisos. Degeaba îi ceri lui Dumnezeu să te facă împărat sau să ai bani, fiindcă Dumnezeu ştie mult mai bine ce ţi-este bun şi cât poţi să „duci”, voia lui fiind suverană. Şi Cristos a spus când era în agonie pe cruce „Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit …dar facă-se voia ta şi nu a mea”; a spus asta fiindcă ştia că Dumnezeu are sigur un plan mai minunat cu el decât şi-ar fi putut dori sau imagina …la fel şi pentru noi muritorii- creaturile lui preferate.
Rugăciune în faţa icoanei îl distrage pe credincios de la comuniunea spirituala cu Dumnezeu, concentrându-i atenţia şi frânându-i imaginaţia în timpul rugăciunii.
Dumnezeu a pus conştiinţa omului toate legile scrise şi nescrise ale Dumnezeirii, încălcarea voită a acestora ducând la blocaje malefice în subconştient – guvernatorul suprem al organismului – care cuprinde şi experienţa reîncarnărilor succesive ale sufletului.
Reîncarnarea este o realitate probată de experienţele regresiilor hipnotice, când subiecţii retrăiesc vieţile anterioare, de vorbirea spontană în limbi necunoscute a subiecţilor unor accidente cerebrale, precum şi de senzaţia atât de comună de -„deja-vu”. Acest lucru a fost cunoscut şi primilor iniţiaţi creştini, dar aceeaşi „sfinţi părinţi” au hotărât că este benefic credinciosilor să ştie că au la dispoziţie o singură viaţă să ajungă desăvârşiţi şi demni de a ajunge în Rai. În acest sens, cel mai probabil, Isus Cristos este singurul exemplar al rasei umane ajuns prin reîncarnări succesive desăvârşit spiritual, fiind cel mai probabil nimeni altul decât bătrânul Adam – singurul bărbat creat de Dumnezeu.
Revenind la încălcarea legilor conştiinţei şi blocajele malefice din subconştient, Evangheliile recomandă ca leac mărturisirea păcatelor (care eliberează conştiinţa ) şi rugăciunea Tatăl nostru care ne cuplează probabil telepatic cu Dumnezeu, acesta reprogramându-ne subconştientul.

Concluzie

Biserica Ortodoxă Romană este o instituţie care nu-şi onorează existenţa, prin deturnarea de la învățăturile Bibliei, lipsa de interes pentru a clădi prin educaţie şi cunoaştere în spiritul credincioşilor, singurul ei scop fiind propăşirea economică şi puterea politică. Ca o încununare a acestui spirit gregar este megalomanica construcţie a Catedralei Neamului, pe banii enoriaşilor, şi spre slava ierarhilor care se vor împăuna ca şi ctitori (dar toţi marii ctitori au ctitorit pe banii lor!).

P.S. Prezentul articol nu se vrea o pledoarie pentru dispariția BOR ci pentru reformarea sa, pentru a ajunge o instituție de secol XXI. Deasemenea nu doreste eliminarea icoanelor din biserici ci scoaterea lor din rândul obiectelor de cult bisericesc, fără a mai fi venerate și sărutate , ci fiind considerate doar obiecte de arta definitorii pentru tradiția ortodoxă. Același lucru ar trebui să se intâmple și cu „sfintele moaște” care ar trebui îngropate creștinește și lasați „sfintii” morți să-și petreacă somnul de veci liniștiți.

Nelu Preda

 

Sursă: Facebook:  MAGAZINUL-cu-STIRI

8 Iulie 2017

(7) Cristian Marin – Cristian Marin a adăugat 5 fotografii şi 2…

de REPORTER PRAHOVEAN: https://reporterdeprahova.wordpress.com/

8 Iulie 2017

de REPORTER PRAHOVEAN: https://reporterdeprahova.wordpress.com/

Ploieștenii s-au întâlnit astăzi cu Cartea de bună calitate la Librăria Cărturărești in incinta Afi Palace
Sîmbătă, 8 iulie, ora 12.00, la Librăria Cărtureşti din AFI Ploieşti (Str. Calomfirescu nr. 2), a avut loc lansarea celui mai nou roman semnat de Viorica Răduţă, Oraşul închis, apărut în colecţia „Fiction Ltd.” a Editurii Polirom, şi în ediţie digitală.
Invitaţi, alături de autoare: Diana Rînciog, Dan Grădinaru, Dan Gulea

Viorica Răduţă ne aduce în faţă romanul unui oraş – Rîmnicu Sărat – în care a existat o celebră închisoare comunistă. Cartea debutează cu procesul unui torţionar, Comandantul Vişinoiu, imaginat de Mihăiţă – un bătrîn sărac cu duhul, a cărui adolescenţă s-a petrecut în teribila închisoare. Diagnosticat cu sindrom confuziv de detenţie, personajul retrăieşte fiecare fragment de real ca pe un moment petrecut între zidurile celulei.

Istoria se reface din dialogurile lui Mihăiţă cu sine sau cu spiritul deţinutului politic Ion Mihalache, mort în 1963 în acest penitenciar. Cealaltă voce a romanului, Ilinca, este mesagerul istoriei perioadei ceauşiste, cînd, în febra sistematizării, oraşul interbelic se transformă şi îşi pierde culoarea.

Prin tehnica fotografierii, laitmotiv al cărţii, se refac detalii ale oraşului – muzeu în aer liber, în care binele şi răul convieţuiesc într-o vinovăţie resimţită tacit de victime, nu de torţionari.

 

„Ca şi Făgăraşul meu natal, a cărui cetate a fost transformată de către comunişti într-un sinistru loc de detenţie, Rîmnicu Sărat al Vioricăi Răduţă e cicatrizat de închisoarea care i-a umbrit destinul modern, devenind un reper de tăcere şi de plumb pentru localnici. Ce sens poate avea un oraş, dacă în centrul său se află o tăcere? Ce menire pot avea nişte oameni obişnuiţi, neeroici, dar oneşti pînă la cinism faţă de ei înşişi şi faţă de ceilalţi, dacă ei devin captivii unui timp politic uniformizant şi inerţial, pentru a fi duşi într-o direcţie preponderent atroce? Romanul Vioricăi Răduţă e construit pe logica inelelor concentrice, lipsa de libertate a închisorii repercutîndu-se, în exterior, în libertatea ca resemnare sau indiferenţă pe care o trăiesc oamenii. Cele două destine care structurează volumul, unul masculin şi unul feminin, nu se vor întîlni cu adevărat niciodată, soarta lor fiind aceea de a evolua ca linii paralele. Însă radiografierea a ceea ce se află între aceste două linii conferă calitate măiestriei de romancier a Vioricăi Răduţă, fiindcă e foarte greu să duci pînă la capăt un roman făcut doar din nuanţe de alb, gri şi negru. Cîteodată, fotografii «oraşului închis» ajută la fixarea unor instanţe, aşa cum o fac memoria sau documentele inserate în text. Îşi mai aminteşte cineva că generalul Grigore Gheba, autorul culegerilor noastre de matematică, a fost prefect de Rîmnicu Sărat?” (Ştefan Borbély)

Viorica Răduţă debutează cu volumul de versuri Patimi după mine în 1998. Urmează: lipsa la psalmi (2000), Al 13-lea Iov (2003), Cînd amintirile, corpuri subtile (2007), Viaţa de apă de uscat (2008), Cam toţi murim (2010), Mama întreabă dacă stau pînă seara (2013), Cînd se duc în uitare (2015). Publică romanele Înainte de exod (1998), Irozi (2001), Hidrapulper (2007), În exod (2008), Mamamea moarte (2008), În două lumi (2013), Vremea Moroiului (2015) şi volumele de eseuri Graalul fără Graal (2002), Interpolări şi Interpolări (2007). Colaborări cu poezie, proză, cronici la diverse reviste literare din ţară.

Radio Enigma Romania

Informaţia înseamnă Putere!

infoploiesticity

site-ul tau,stirile tale,judetul tau ! Prahova,zi de zi !Promovam si sustinem tinere talente din Prahova .

NEWS CAFEE

NEWS CAFEE “: doua ore de stiri, curiozitati, muzica veche si.....foarte multa buna dispozitie!

jurnaldefagaras

Informatia este totul!!!!!!!!!!!!!!!

Conspiratii si Mistere

teoria conspiratiei, mistere neelucidate, secrete, extraterestrii, lumi paralele, conspiratii mondiale si locale, stapanii din umbra, illuminati, grupul bilderberg, manipulare, solutii impotriva manipularii, solutii impotriva noii ordini mondiale, anti nwo, stiri alternative, etc…

Romanasi din toate colturile u(r)niti-va!!!

Avem oare conducatorii pe care ii meritam?

Cele mai bune ştiri online ! Nu crezi ? Vino să vezi .

In fiecare zi incercăm să vă dăruim cele mai bune ştiri

Dumitru Agachi's Weblog

...urme de paşi pe apă...

Lupul Dacic

BLOG PENTRU REGASIREA INDENTITATII NATIONALE

Octavpelin's Weblog

Cugetarile noastre trebuie sa purceada din bunul simt si din dreapta judecata,sa fie rod al ratiunii noastre

Curaj.Net

Informaţia înseamnă Putere!

Tu faci stirea

Doar ce te intereseaza! Pentru ca TU esti important pentru noi!

Libraria Humanitas Ploiesti

---bunul gust al libertatii---

.:EU:. ziar personal de O.Brega

eu.Brega.org - de fapt e un jurnal public (adică la vedere, pentru cine are ochi să-l şi să mă vadă)

Anastasia ♥

... Another Cinderella Story ♥

Inimă Vişinie!

1923, Legenda Continuă!

Proiect Romania

Punem la punct viitorul atunci cand nu ne ocupam de prezent.

%d blogeri au apreciat asta: